Informațiile despre materiale, reparare și reciclare vor avea un rol tot mai important în modul în care produsele circulă pe piața europeană. Digital Product Passport, sau DPP, creează cadrul prin care aceste date pot deveni accesibile celor care cumpără, folosesc, repară sau gestionează produsele după utilizare. Introducerea sa se face gradual, cu reguli diferite pentru fiecare categorie. [1]

Ce conține pașaportul digital

DPP poate include informații despre compoziție, origine, performanță de mediu sau gestionarea produsului la finalul utilizării. Setul de date nu este identic pentru toate produsele: cerințele se stabilesc prin actele aplicabile fiecărei categorii. Un cod QR poate permite accesul la informația digitală. [9]

Pentru o haină, informația utilă ar putea privi întreținerea, reutilizarea și reciclarea. Pentru o baterie, pașaportul va răspunde unui alt set de cerințe. Aceste exemple arată de ce un singur formular universal nu poate descrie toate produsele. În cazul textilelor, cerințele finale sunt încă de stabilit. [6, 7]

DPP este un instrument de informare și conformare. Prezența sa nu trebuie confundată cu o certificare a performanței de mediu: interpretarea editorială este că valoarea lui depinde de calitatea datelor și de felul în care sunt folosite.

Registrul a fost lansat iar obligațiile apar gradual

Comisia Europeană a anunțat lansarea registrului DPP la 20 iulie 2026, împreună cu un mediu de testare. Registrul permite înregistrarea identificatorilor și a metadatelor asociate pașapoartelor. Lansarea infrastructurii nu înseamnă că fiecare produs vândut în UE are deja nevoie de DPP. [3]

Datele detaliate despre produs sunt gestionate descentralizat. Registrul european funcționează ca un index comun, iar informațiile rămân în responsabilitatea operatorului economic relevant, care le poate găzdui direct sau printr-un furnizor de servicii. Accesul se face potrivit drepturilor prevăzute de regulile aplicabile. [4]

Bateriile au un termen concret iar textilele urmează

Din 18 februarie 2027, fiecare baterie pentru vehicule electrice, baterie pentru mijloace ușoare de transport și baterie industrială de peste 2 kWh introdusă pe piața sau pusă în serviciu trebuie să aibă pașaportul prevăzut de Regulamentul bateriilor. Obligația se referă la aceste categorii, nu la toate bateriile de uz casnic. [7, 8]

Pentru textile, Comisia indică finalul lui 2027 pentru adoptarea planificată a actului delegat. Acesta va defini cerințele de ecodesign și DPP pentru sector. Adoptarea regulilor și aplicarea lor sunt momente distincte. [6]

Fierul și oțelul, aluminiul, anvelopele, mobilierul și saltelele se află, de asemenea, între prioritățile europene. Planul de lucru stabilește direcția, iar actele concrete vor determina obligațiile. Companiile trebuie să urmărească regulile sectorului lor și termenele efective, nu să trateze un an din plan drept termen general de conformare. [5, 10]

Ce înseamnă pentru companiile din România

ESPR este un regulament european direct aplicabil. Relevanța sa pentru o companie românească depinde de produsele acoperite și de rolul acesteia pe piața. Un producător, un importator și un distribuitor pot avea responsabilități diferite. Cerințele vizează și produse fabricate în afara UE, atunci când sunt introduse pe piața europeană. [2, 5]

Pregătirea poate începe printr-o verificare a datelor existente. Ce informații despre materiale și componente sunt disponibile? Ce documente trebuie obținute de la furnizori? Cine verifică informația și cine o actualizează? Aceste întrebări pot fi abordate înaintea alegerii unei platforme tehnice.

De exemplu, un producător român de mobilier poate inventaria sursele datelor despre materiale și instrucțiunile de întreținere. Aceasta este o măsură de pregătire recomandată, nu afirmația că mobilierul are deja o obligație DPP în 2026. Un proiect pilot pe o gamă restrânsă poate arată unde lipsesc informații și unde trebuie îmbunătățită colaborarea cu furnizorii.

Legătura cu regulile privind stocurile nevândute

ESPR include și măsuri care se aplică deja. Din 19 iulie 2026, companiile mari nu mai pot distruge articolele nevândute acoperite de îmbrăcăminte, accesorii și încălțăminte, cu excepția situațiilor permise de legislație. Companiile mijlocii vor fi vizate din 2030; microîntreprinderile și întreprinderile mici sunt exceptate. [11]

Interdicția și DPP sunt instrumente diferite ale politicii europene de produs. Exceptările privind stocurile nu trebuie transferate automat asupra viitoarelor obligații privind pașaportul digital.

Pregătirea pentru pașaportul digital începe cu datele despre produs. Pentru companii, un sistem util presupune informații documentate, responsabilități clare și un flux prin care datele ajung la utilizatorii care au nevoie de ele. Pentru consumatori, beneficiul urmărit este accesul la informații care ajută la alegerea, utilizarea și păstrarea produselor în economie.

Sustainability Brief explică schimbările europene și relevanța lor pentru România. Global Trends. Local Impact.

​