top of page
SB06_Thumbnail_fara_portret.png
Dreptul la reparare
Directiva (UE) 2024/1799 și economia reparării
 

Un telefon cu ecranul spart sau o mașină de spălat defectă ne pune în fața unei decizii economice: cât costă reparația, cât durează și cât timp vom mai putea folosi produsul? Directiva (UE) 2024/1799 privind normele comune de promovare a reparării bunurilor, cunoscută drept Directiva privind dreptul la reparare, încearcă să facă această opțiune mai accesibilă. Adoptată la 13 iunie 2024, aceasta este actul european analizat în această ediție Sustainability Brief. [1] Pentru România, discuția privește atât drepturile consumatorilor, cât și dezvoltarea serviciilor care păstrează produsele în utilizare.

​

Reparația conservă valoarea unui produs deja fabricat: componente, materiale și muncă. Banii plătiți unui atelier pot susține o activitate locală, în timp ce consumatorul poate amâna o achiziție nouă. Rezultatul depinde însă de diagnostic, piese, preț și durata de utilizare obținută.

​

Miza economică din spatele noilor reguli

​

În comunicarea privind adoptarea directivei, din aprilie 2024, Parlamentul European cita estimările Comisiei potrivit cărora înlocuirea bunurilor în locul reparării le costă pe consumatorii europeni aproximativ 12 miliarde de euro anual. Eliminarea prematură a bunurilor de consum generează, potrivit acelorași estimări, aproximativ 35 de milioane de tone de deșeuri pe an. Sunt estimări folosite pentru fundamentarea politicii europene, nu economii deja obținute prin directivă și nici statistici pentru anul 2026. [4]

​

Costul unei reparații include mai mult decât piesa schimbată: diagnostic, manoperă, transport și timpul în care produsul nu poate fi folosit. Pentru ateliere, contează accesul la documentație și piese. Pentru producători și importatori, repararea presupune organizarea unui serviciu, informarea clienților și o relație funcțională cu rețeaua de service.

​

Ce prevede directiva privind dreptul la reparare

​

Directiva (UE) 2024/1799 a intrat în vigoare la 30 iulie 2024. Statele membre aveau obligația să o transpună și să aplice măsurile naționale de la 31 iulie 2026. Acest calendar european trebuie citit împreună cu stadiul implementării în fiecare țară. Directiva leagă drepturile consumatorului de accesul la servicii de reparare și de măsuri care încurajează folosirea mai îndelungată a produselor. [1, 2]

​

În perioada în care vânzătorul răspunde pentru neconformitate, noul cadru prevede prelungirea o singură dată cu 12 luni a perioadei de răspundere dacă bunul este reparat pentru a fi adus în conformitate. Modificarea privește contractele de vânzare încheiate de la 31 iulie 2026, în condițiile de transpunere. Nu înseamnă încă un an acordat automat pentru orice intervenție plătită la service. [1]

​

Separat, pentru bunurile și defectele acoperite de cerințele europene de reparabilitate, producătorul trebuie să ofere repararea într-un termen rezonabil, gratuit sau la un preț rezonabil. Această obligație poate conta și când nu există dreptul la remediere gratuită în baza garanției legale. Exemplele includ mașini de spălat, frigidere și smartphone-uri, în limitele cerințelor specifice produsului și pieselor. Nu este o obligație generală de a repara orice bun, orice defect, oricând. [1–3]

​

Cadrul urmărește și reducerea obstacolelor nejustificate care blochează repararea prin clauze contractuale ori soluții hardware și software. Formularul european de informații privind repararea este voluntar pentru prestatori; dacă este oferit, condițiile indicate trebuie menținute cel puțin 30 de zile. Comisia estimează că platforma europeană de găsire a reparatorilor va deveni operațională în ianuarie 2028. [2, 3]

​

Cum se leagă directiva de regulile de ecodesign

​

Directiva privind repararea nu trebuie confundată cu regulile tehnice de ecodesign: acestea stabilesc cerințe pentru produs, piese și demontare, iar directiva stabilește obligații privind serviciul de reparare pentru domeniul acoperit. Pentru telefoane și tablete, actele sectoriale sunt Regulamentele (UE) 2023/1670 și 2023/1669. [3, 5] Din 20 iunie 2025, pentru telefoanele și tabletele vizate introduse pe piața UE se aplică cerințe de ecodesign și, pentru smartphone-uri și tabletele de tip slate, de etichetare. Eticheta include clasa de reparabilitate de la A la E, distinctă de clasa energetică. [5]

​

Pentru piesele esențiale vizate, regulile prevăd disponibilitate până la cel puțin șapte ani după încetarea introducerii pe piață a modelului, cu condițiile specifice fiecărei piese și categorii de utilizator. Pentru consumator, informația utilă la cumpărare este dacă produsul poate fi demontat și reparat, nu doar prețul de la raft. [5]

​

Suedia cum poate fi redus costul manoperei

​

Suedia oferă un exemplu de stimulent economic prin mecanismul fiscal RUT. Conform autorității fiscale Skatteverket, repararea anumitor electrocasnice în locuință poate fi eligibilă pentru reducerea fiscală. Aceasta poate acoperi cel mult 50% din costul manoperei eligibile, cu respectarea condițiilor și plafoanelor fiscale. Piesele, transportul și intervențiile la sediul atelierului nu sunt incluse în aceeași facilitate. [6, 7]

Un exemplu simplificat: la o intervenție eligibilă cu manoperă de 1.000 de coroane suedeze și piese de 600 de coroane, reducerea maximă a manoperei ar fi de 500 de coroane. Clientul ar plăti 1.100 de coroane, dacă îndeplinește toate condițiile. Este un calcul ilustrativ, nu un tarif mediu de piață.

​

Mecanismul RUT este o politică fiscală națională, distinctă de Directiva (UE) 2024/1799. În privința transpunerii noilor reguli, la 12 noiembrie 2026, guvernul a anunțat propuneri legislative pentru reparare și consum durabil, cu intrare în vigoare propusă la 1 mai 2027. [8]

​

Lecția economică este precisă: dacă o parte din bariera de preț este manopera, un instrument fiscal poate modifica alegerea dintre reparare și înlocuire. Efectul concret trebuie evaluat prin utilizarea serviciilor și viața suplimentară a produselor.

​

Finlanda de la dreptul consumatorului la servicii de reutilizare

​

Autoritatea finlandeză pentru concurență și protecția consumatorilor, KKV, confirmă că noile prevederi naționale privind repararea au intrat în vigoare la 31 iulie 2026. Informarea sa din septembrie explică posibilitatea de a solicita repararea anumitor bunuri chiar când defectul nu este acoperit de remedierea gratuită; în aceste situații poate fi cerut un preț rezonabil. [9]

Infrastructura de servicii completează legea. Kierrätyskeskus, organizație care operează în regiunea capitalei finlandeze, combină preluarea bunurilor, atelierele, magazinele și distribuirea pentru reutilizare. Organizația arată că electronicele sale sunt verificate și reparate în atelier. [11]

​

Pentru 2025, Kierrätyskeskus raportează nouă milioane de obiecte direcționate către reutilizare, dintre care 56% au fost vândute și 44% distribuite gratuit, precum și o cifră de afaceri de 20,8 milioane de euro. Acestea sunt rezultatele organizației pentru toate categoriile sale de bunuri. Nu sunt nouă milioane de produse reparate, nu sunt statistici naționale și nu demonstrează un efect al directivei, al cărei termen de aplicare este ulterior. [10]

Exemplul arată că păstrarea produselor în utilizare are nevoie de sortare, verificare, competențe tehnice și acces la cumpărători sau beneficiari. Repararea este una dintre activitățile care pot susține acest circuit.

​

România drepturi existente și implementare de urmărit

​

La verificarea pentru această ediție, registrul EUR-Lex consultat nu indica măsuri naționale de transpunere notificate pentru România. ANPC publicase documente de proiect privind promovarea reparării. O pagină de consultare nu dovedește adoptarea unui act, iar situația notificărilor nu trebuie confundată cu o verificare exhaustivă a tuturor actelor naționale. Din aceste surse nu rezultă o bază suficientă pentru a afirma că toate noile drepturi sunt deja aplicabile în România. [12, 13]

​

Există însă drepturi anterioare, prevăzute de OUG 140/2021 pentru neconformitatea bunurilor. Regula generală este răspunderea vânzătorului pentru neconformități existente la livrare și constatate în doi ani. Repararea sau înlocuirea se face fără costuri, iar termenul rezonabil nu poate depăși 15 zile calendaristice, în condițiile actului. Această limită nu trebuie prezentată ca termen universal pentru orice reparație plătită în afara garanției. [14]

​

Pentru firme, pregătirea poate începe cu evidența produselor și a pieselor, proceduri de diagnostic și oferte care arată separat manopera, piesele și transportul. Pentru autorități, întrebarea este ce măsuri ar face serviciile accesibile: informare, formare profesională sau stimulente evaluate transparent. Directiva permite măsuri financiare și nefinanciare; nu obligă toate statele să copieze mecanismul suedez. [2]

​

SNRB și legătura cu înlocuirea bateriilor

​

O baterie care poate fi înlocuită poate permite folosirea în continuare a aparatului. SNRB, partener fondator al Sustainability Brief, explică într-un material public despre regulamentul bateriilor cerințele referitoare la demontare și înlocuire. [15]

​

Cadrul este distinct de Directiva (UE) 2024/1799: articolul 11 din Regulamentul (UE) 2023/1542 privind bateriile se aplică din 18 februarie 2027, cu derogări și reguli specifice produselor. Nu înseamnă că orice baterie va putea fi scoasă de consumator din orice aparat. Legătura cu repararea este prelungirea utilizării prin înlocuirea componentei, înainte ca întregul produs să fie eliminat. [16]

​

Când devine repararea o alegere economică

Înainte de a decide, sunt utile diagnosticul, costul total, termenul și estimarea duratei suplimentare de utilizare. Pentru un aparat cu consum mare de energie contează și costurile viitoare de funcționare. Nici legea, nici un stimulent fiscal nu înlocuiesc această evaluare.

​

Suedia arată cum poate fi redusă o parte din costul intervenției. Finlanda combină explicarea drepturilor cu servicii care mențin produsele în circulație. Pentru România, miza este ca repararea să fie o opțiune pe care consumatorul o poate găsi, compara și folosi, iar firmele să o poată oferi în condiții viabile.​

​

Surse și lecturi suplimentare

​

[1] Directiva (UE) 2024/1799 privind promovarea reparării bunurilor. Deschide sursa

[2] Comisia Europeană Directiva privind repararea bunurilor. Deschide sursa

[3] Comisia Europeană Întrebări și răspunsuri din 30 iulie 2024. Deschide sursa

[4] Parlamentul European Adoptarea dreptului la reparare din 23 aprilie 2024. Deschide sursa

[5] Comisia Europeană Telefoane inteligente și tablete. Deschide sursa

[6] Skatteverket Lista lucrărilor eligibile pentru RUT. Deschide sursa

[7] Skatteverket Cum funcționează reducerea RUT. Deschide sursa

[8] Guvernul Suediei Propuneri privind consumul durabil din 12 noiembrie 2026. Deschide sursa

[9] KKV Finlanda Informare din 7 septembrie 2026. Deschide sursa

[10] Kierrätyskeskus Date cheie pentru 2025. Deschide sursa

[11] Kierrätyskeskus Magazine și ateliere. Deschide sursa

[12] EUR Lex Măsuri naționale de transpunere. Deschide sursa

[13] ANPC Proiect privind promovarea reparării bunurilor. Deschide sursa

[14] Portal Legislativ OUG 140 din 2021. Deschide sursa

[15] SNRB Explicații privind regulamentul bateriilor. Deschide sursa

[16] Comisia Europeană Ghid actualizat privind înlocuirea bateriilor. Deschide sursa

  • LinkedIn
  • Youtube
  • Apple Music
  • Spotify
  • Facebook
  • Instagram

©2026 Sustainable Living

bottom of page